E clar: tot acest scandal national pe tema salariilor a pornit de la decizia deputatilor de a majora lefurile profesorilor cu peste 50%. Daca au vazut ca profesorii se aleg cu o asa crestere, evident ca la fel au vrut si functionarii. Desigur, asa vor si cei din sistemul sanitar sau din oricare alt sector bugetar. Nimeni si nimic nu-i poate convinge pe acestia ca bugetul Romaniei nu poate suporta atitea cheltuieli suplimentare. Mai ales in contextul actual mondial, in care asistam la o criza financiara fara precedent in ultimele decenii, si in care statul trebuie sa fie mai prudent decit oricind. Nu vreau sa comentez cit de justificate sau nu ar fi cresterile salariilor pentru profesori. Mai interesant mi se pare insa acest avint de egalitarism al tuturor bugetarilor: toti ar vrea sa aiba salariul la fel de mare. Sau, daca nu se poate, macar la fel de mic. Pentru ei pare sa nu conteze specificul fiecarei meserii. Daca li se majoreaza unora, atunci sa li se majoreze tuturor. Sau nici unuia. Daca ar fi sa discutam efectiv despre nivelul salariilor, despre cine il are mai mare sau mai mic, ori daca sint decente ori insuficiente, nu s-ar putea trage o concluzie clara. Este mare salariul profesorilor? Un debutant ia vreo 7 milioane de lei vechi brut, parca. Da, poate ca e mai mare decit al multor alti angajati, dar mic comparativ cu meseria si calificarea acestuia. Dar cele citeva zeci de milioane ale unui profesor universitar, aproape de pensionare, inseamna mult sau putin? Stiu insa ca asteptarile oamenilor in privinta calitatii actului de invatamint sint mari. Este mare salariul de 740 de lei brut al unui debutant din administratia publica? Mie, unul, mi se pare mic. Dar, de asemenea, cu totii am vrea sa fim tratati cu mai mult respect de un functionar din spatele unui ghiseu. Sincer, recunosc, n-am inteles niciodata sistemul de salarizare al bugetarilor, dar nici nu m