Şase copii împreună cu părinţii lor locuiesc la marginea unei păduri din comuna mehedinţeană Bala, într-un grajd. Autorităţile locale ştiu despre situaţia familiei care locuieşte în condiţii mizere, dar nu fac nimic sub pretextul că micuţilor le este mai bine în familie decât într-un orfelinat. Petre şi Margareta Mihuţescu din satul Dâlma, comuna Bala, judeţul Mehedinţi, trăiesc la marginea pădurii, într-un grajd din lemn, împreună cu cei şase copii cu vârste între 5 şi 13 ani. Nu au paturi, aşa că dorm cu toţii pe pământ, în culcuşuri din fân şi frunze de ferigă. Nu au toaletă, nicio sursă de apă, curent sau măcar o sobă. În bucătăria încropită din câteva scânduri se găteşte la pirostrii, iar în cămară – o poliţă dintr-o scândură – stau aşezate câteva borcane murdare, pline cu untură.

În pădure, ca să pască animalele

Mezina familiei, Maria Georgiana, are cinci ani. Este murdară, dezbrăcată şi înfometată. Singura ei jucărie este un câine pe care îl trage toată ziua de lanţ, de colo-colo, prin bălăriile de la marginea pădurii.

Margareta Mihuţescu spune că au decis să se mute cu toţii la marginea pădurii pentru a avea unde duce la păscut animalele: şapte oi, două vaci şi un cal.

„Ne-am mutat aici de câteva luni şi stăm până spre iarnă. Atunci ne întoarcem în sat. Nu le este frig copiilor, că se bagă unul în altul“, spune femeia. Ea nu se plânge de condiţiile în care trăieşte, ba mai mult, spune că are grijă şi de copii. „Aici am carne de oaie, o facem pe jar şi e bună. Mai gătim cartofi în căldare. Avem lapte, pâine cumpărăm din sat, că avem alocaţia copiilor“, mai spune Margareta, scoţând o halcă de carne dintr-un sac de rafie.

Autorităţile ridică din umeri

Reprezentanţii serviciului de asistenţă socială spun că nu pot face nimic, deşi cunosc cazul. „Eu sunt legată de mâini, poate