Când nu e artist fundamental, Tudor Gheorghe este oltean curat şi zglobiu ca zaibărul. Îi plac păcălelile şi farsele isteţe.
Când nu e artist fundamental, Tudor Gheorghe este oltean curat şi zglobiu ca zaibărul. Îi plac păcălelile şi farsele isteţe.
Nu le aplică însă oricui, ci doar celor încrezuţi. Într-un interviu publicat într-o revistă de vinuri (Wine & Spirit Club), el povesteşte cum i-a păcălit pe francezi, convingându-i că unul dintre cele mai bune vinuri ale lor este, de fapt, zaibărul oltenesc.
CELE DOUĂ DESCĂLECATE. "Atunci când păcăleşti pe cineva, când minţi, condiţia de bază a reuşitei este, în primul rând, să pleci de la un sâmbure de adevăr unanim cunoscut" – spune Tudor Gheorghe. Aşa a făcut şi el în Franţa. Înainte să meargă acolo, prin anii ’70-’80, a citit două cărţi ale lui Pierre Gouttier, părintele vinului Beaujolais... Şi pentru că francezii erau excesiv de mândri de vinul lor, Tudor Gheorghe s-a gândit să le tragă o cacealma oltenească. Ajuns acolo, s-au strâns mai mulţi la un pahar cu vin şi la un cântec. "Eu beam şi cântam, ei beau şi ascultau. Când se mai încălzise atmosfera, le-am zis că Beaujolais-ul lor e de fapt o clonă a zaibărului oltenesc. Şi le-am argumentat cu date exacte, începând de la romanii care au găsit în Dacia nişte resturi de viţă-de-vie pe care un rege de aici, unul, Burebista, se apucase să o taie. Şi, dacă tot au găsit-o, au dus-o galilor proaspăt cuceriţi. Aşa a ajuns prima oară viţa-de-vie în Franţa, direct din Oltenia noastră. Ăsta ar fi fost primul «descălecat» al zaibărului în Beaujolais. Apoi a venit prăpădul făcut de filoxeră, în 1790. Şi a plecat acel Gouttier prin lume, să caute salvarea. A ajuns şi la noi, unde a găsit intact «originalul» viţei-de-vie din Franţa. Că p-aci încă n-ajunsese filoxera. Şi a dus-o, pentru a doua oară, acasă la el, restabilind în Beaujolais
