Domnul Tudor iubeşte limba română şi limba română îl iubeşte pe domnul Tudor.
Este o adevărată plăcere să-l auzi pe domnul Tudor cum degustă toate cuvintele limbii române înainte de a le da drumul în lume. Declaraţiile domniei sale ne îmbată cu o stare de bine. De aceea, ne-am permis să facem o mică selecţie cu zicerile lui Tudor Gheorghe.
NU DOAR VORBE. "Din ’69 încoace toată lumea mă întreabă ce sunt. Şi tot din ’69 încoace mă întreb şi eu acelaşi lucru: ce sunt? Ferească Dumnezeu să aflu odată şi odată. Dar nu cred că voi apuca."
"Nu cânt la nunţi, pentru că nu mă pricep. Am toată stima pentru cei care se pricep. Cineva trebuie să cânte şi în restaurante. Dar lucrul ăsta trebuie să-l ştii, e o meserie. Eu nu ştiu. Dacă-mi vine să cânt Blaga? Sau Ion Barbu? Păi, nu-mi sparg ăia capul cu farfuriile?"
"Eu vorbesc cu toate cuvintele limbii române. Mereu am probleme pe tema asta cu doamna Tudor."
"Cel care m-a obligat, pur şi simplu, să învăţ la cobză a fost «tovarăşul» Dumitru Popescu, zis Dumnezeu. M-a chemat într-o seară la el şi m-a întrebat ceva formidabil: «Tovarăşu’ Tudor – zice – , câţi chitarişti sunt mai buni decât dumneata în Europa?». Zic: «Toţi. – Dar vreun cobzar mare ştii? – Nu». Mi-a spus apoi că folclorul românesc se duce de râpă, că e în pericol de dispariţie şi că trebuie făcut ceva... Uite cine-mi spunea mie lucrurile astea: ideologul Partidului Comunist! Ce mai, mi-a dat de înţeles că n-am încotro, trebuie să învăţ la cobză. După vreo două luni a venit din nou la Craiova şi m-a chemat la el. «Cum stăm cu cobza?» – m-a întrebat. «Păi, să vedeţi, c-o fi, c-o păţi... – Tovarăşu’ Tudor, zice, un secretar de partid îţi spune o dată sau de două ori. A treia oară te uită». Aşa m-am apucat să învăţ la cobză. E un instrument greu de învăţat. Trebuie să ştii să auzi ca lăutarii. Eu sunt – a