De la descoperirea focului si pana la un accelerator de particule e cale lunga. Si pana sa ajunga la niste concluzii corecte, oamenii de stiinta au zabovit sute de ani incercand sa gaseasca solutii la probleme ce astazi ar parea bizare.

Se poate spune ca problemele propulseaza cunoasterea, si ca primul pas in descoperirea unei teorii este rezolvarea unei probleme. Mintea patrunzatoare si curioasa a unui om de stiinta nu este insa de ajuns pentru formularea unei teorii: este nevoie si de o problema bine formulata.

In teorie, totul pare destul de simplu: savantul isi pune o intrebare in legatura cu o anumita situatie. El purcede apoi in a urma o strategie de rezolvare a problemei. Dupa ce a urmat toti pasii necesari pentru rezolvare, se obtine un rezultat.

Ce se intampla insa cand o problema nu este bine formulata?Sau cand lipsesc mijloacele necesare cunoasterii pentru a ajunge la un rezultat corect?

De-a lungul timpului, savantii au incercat sa gaseasca solutii la probleme care astazi par a fi stranii sau lipsite de sens. Ele au constituit insa mari dileme la vremea respectiva. Aparitia unei pseudoprobleme nu este insa lipsita de rezultate pozitive: de cele mai multe ori, depasirea unor astfel de false obstacole duce la descoperiri importante, care genereaza noi teorii. Se poate spune ca ele propulseaza cunoasterea catre nivelul urmator.

Una dintre cele mai cunoscute exemple de false dileme care au preocupat savantii ar fi "perpetuum mobile", mai precis, miscarea continua. In genere, termenul se refera la orice mecanism care consuma mai putina energie decat produce. Incercarile repetate ale oamenilor de stiinta de a crea un astfel de aparat s-au dovedit a fi inutile.

Ulterior, cercetarile efectuate privitor la perpetuum mobile au dus la formularea legii conservarii energiei, care postuleaza ca ene