În zilele acestea tulburi, când capitalismul se prăbuşeşte ca în fantasmele ilegaliştilor, când dau faliment bănci şi se închid burse, când euro e feroce şi devorează lei, când Mihaela Rădulescu divorţează cu un sărut, când a trebuit să moară George Emil Palade ca să aflăm că mai trăia, nimic nu mai e ce trebuie.
Premierul Tăriceanu a rupt mariajul viciat dintre Cristian Adomniţei şi Educaţ ie, dându-i timp moldoveanului să se focalizeze pe ceva cu adevărat important: luna de miere. După ce a ajuns la propria-i nuntă cu elicopterul Ministerului de Interne, Adomniţei merita să fie scutit de stresul interminabilelor şedinţe de guvern care nu-ţi dau răgaz nici să te însori ca lumea.
Ei bine, da, Adomniţei a fost ministrul educaţiei, deşi e mai potrivit ca şi concurent la „Te crezi mai deştept decât un copil de clasa a cincea?“. Ar învăţa, poate, să numere corect steluţe şi, cine ştie, i s-ar domoli pornirile sadice, tentaţia permanentă de a măcelări limba română. Omul acesta e inginer constructor. Nu e ironie, e un exerciţiu de sinceritate: aţi avea curaj să traversaţi un pod ştiind că e făcut de el? Liberalul nu e o victimă, e un simptom. Educaţia e tratată cu alde Adomniţei pentru că e socotită ultima găină din coteţ, oaia neagră, tuta familiei.
Când se împarte bugetul, e batjocorită, de parcă singurul scop al guvernanţilor nu e decât constituirea unei mase electorale cu două trăsături: proşti şi mulţi. Chiar când să se mărească lefurile mizerabile ale profesorilor, am aflat că un asemenea gest e sinucigaş: se termină lumea, se reped, hulpavi, toţi bugetarii, că vor şi ei, şi face infarct economia care până ieri duduia. Brusc, gloriosul guvern Tăriceanu are un puseu de responsabilitate şi îi înfierează pe parlamentarii nechibzuiţi care au votat o lege populistă. Fireşte, pomenile electorale date direct de la Palatul Victoria nu fac
