Întâiul laureat al prestigiosului premiu pentru Literatură a fost francezul Sully Prudhomme, care a primit distincţia pe 10 decembrie 1901. Comisia pentru acordarea Premiului Nobel i-a propus, în 1901, lui Lev Tolstoi să primească distincţia. Acesta a refuzat, iar premiul i-a revenit lui Sully Prudhomme. Premiul Nobel nu înseamnă numai validarea la nivel mondial a valorii unei creaţii literare – operele nominalizaţilor sunt studiate şi trec prin filtrele mai multor comisii  -, ci şi intrarea în posesia unei sume de aproximativ un milion de dolari, mai nou, de euro.

René-François Armand Prudhomme s-a născut la Paris pe 16 martie 1839, în familia unui comerciant înstărit.

La vârsta de doi ani şi-a pierdut tatăl, de la care a păstrat prenumele de Sully. S-a mutat împreună cu mama sa în locuinţa unui unchi. S-a înscris la Liceul Bonaparte, unde se simţea abandonat, motiv pentru care în anii de studiu a perceput şcoala ca pe un prizonierat. De aici melancolia din poemul „Première solitude” („Prima singurătate”), în care face o mărturisire bizară: „Fericit acel copil care moare la vârsta de şapte ani, înainte ca inima lui să sângereze pentru a se putea bucura”.

Participă la războiul franco-prusac

După absolvirea liceului, a lucrat o scurtă perioadă de timp într-o fabrică a concernului Schneider-Creuzot, apoi s-a întors la Paris pentru a studia Dreptul.

Dar în urma unui eşec sentimental, Sully Prudhomme a abandonat Dreptul şi s-a dedicat studiului filosofiei şi al poeziei.Greutăţile financiare nu mai constituiau o barieră, căci era deja beneficiarul unei moşteniri care îi asigura independenţa materială.

În cadrul societăţii literare „Conférence de La Bruyère”, Sully Prudhomme şi-a citit primele poeme şi tot aici l-a cunoscut pe Leconte de Lisle, care l-a îndrumat spre parnasianism.