Comunitatea emo din Timişoara e şocată de faptul că forţele de ordine din oraş şi din judeţ au alcătuit o echipă care monitorizează mişcările adepţilor acestui curent. Piaţa Unirii din Timişoara e un loc predilect pentru întâlnirile tinerilor emoţionali. Există şi un local preferat. Aici, ospătar este Horaţiu, în vârstă de 21 de ani, adept cu vechime al culturii emo. Are inel în bărbie, părul tuns în diagonală îi ascunde jumătate din faţă şi e mai tot timpul îmbrăcat în culori închise. „Nu mă machiez“, precizează el. Sursa: Adrian Pîclişan
L-am întrebat despre copiii emo care vin la el la local. „Vin, se pun la masă şi trag de suc. Stau cu orele în faţa unei sticle de cola şi discută chestiuni legate de şcoală. Fără filosofie şi fără poezii“, ne spune Horaţiu, care adaugă faptul că printre copiii emo din Timişoara nu se află extremişti, ci doar grupuri de prieteni.
Horaţiu a devenit adept emo la 14 ani, prin intermediul muzicii. „Ascult de şapte ani muzică emo. Adică post-hardcore: Meshuggah: Tool, The Dillinger Escape Plan. Nu sunt depresiv şi nici maniac. Nu am vrut să mă sinucid, nu am vrut să-i omor pe alţii. Sunt melancolic şi atâta tot. Cât priveşte frizura, am ales-o pentru că e controversată“, se descrie Horaţiu.
S-a revoltat după ce a citit în EVZ că adepţii curentului emo sunt monitorizaţi de oamenii legii: „Am o părere foarte negativă despre acest lucru. În loc să se ocupe de mafia imobiliară, îşi găsesc de lucru cu aşa ceva. Doar un poliţist ar fi putut iniţia aşa ceva“, spune tânărul.
Trebuie comunicat cu ei
Institutorii sunt de părere că adepţii emo sunt efectul societăţii capitaliste, care se impune în ţara noastră şi scoate pe bandă rulantă generaţii de copii ce cresc fără părinţi: aceştia fie au plecat la muncă în străinătate, fie au afaceri de succes şi lipsesc de acasă pentru a face b
