- Comentariu - nr. 189 / 13 Octombrie, 2008 Sunt celebre cuvintele lui Farfuridi, din "O scrisoare pierduta", de Caragiale: "Tradare sa fie, daca o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi!" Si actuale. Repetam cu insistenta actualitatea lui Caragiale si aproape ne speriem ca, din anumite puncte de vedere, la noi timpul a incremenit. Oricum, nu e unul radical diferit! Aceasta cand vorbim, mai ales, de politica de la noi si mai ales in momentele ei fierbinti, de valtoare electorala, care pe multi actori ai scenei politice ii nauceste. Ne situam, din nou, intr-o astfel de referinta a societatii romanesti, intrata in fierbere, pentru ca mesele puterii sunt deja incarcate de ciolane. Si oricat s-au speriat unii ori s-au amagit altii, inca nu s-a furat totul in Romania, inca se mai poate fura, iar mijloacele pentru aceasta le asigura cel mai bine politicul si punga Statului. De-acolo poate fura oricine si oricat. Pe prea putini ii doare sau ii intereseaza acest lucru. Si Statul e un sac fara fund, e un borcan plin cu miere, pe care o mana nevazuta il umple continuu, ca sa ajunga la toti. Ati sesizat ce front comun s-a instaurat atunci cand cineva a vorbit de Parlament unicameral?! Cateva sute de coate goale isi vedeau spulberate visurile de-a mai prinde inca o tura de Parlament, inca un rand de privilegii, in asteptarea unei pensii babane, care-i face pe unii mai presus de lege si de morala. Singura lor morala e cea stabilita tot in registru caragialean: "Interesul si iar interesul". Tradarile, "scurgerile" de personaje dintr-un partid in altul, cu lejeritatea inalterabila cu care s-ar schimba izmenele, sunt firescul, normalitatea unei prefete electorale. Circ din belsug, promisiuni cu carul... De ce pleaca insa unii dintr-un partid in altul, cand se vede cu ochiul liber ca la noi nu exista diferente dogmatice intre stanga si dreapta, cand prea putini cunosc