Mircea Mihăieş: "Într-o lume de brute, nesimţiţi, inculţi, „cocalari“, bătăuşi, escroci, iată că s-a găsit originea răului românesc: adolescenţii emo, copiii anxioşi, hipersensibili şi speriaţi de neîncetata agresiune socială."

Aflu că la Timişoara poliţia i-a „penetrat“ adânc, şi cu siguranţă că SRI-ul are deja fişe detaliate cu fiecare dintre ei. S-ar putea ca unor încuiaţi la cap felul cum se îmbracă - în negru - şi machiajul strident să le dea fiori. E posibil ca feţele triste, părul lung ce acoperă o parte a feţei, unghiile date cu lac negru să le trezească suspiciunea. Brusc, s-a sculat în noi îngrijorarea estetică! Bine că ne plac moacele lui Felix Voiculescu ori Vadim sau fauna subumană adunată seară de seară pe la televiziuni! Acolo, da frumuseţi adonisiace, modele de limbaj intelectual şi sensibilitate! În timp ce tinerii emo sunt filaţi pas cu pas, recuperatorii, şantajiştii, marii delapidatori îşi văd de treburi, ca nişte cetăţeni onorabili ce se află.

Nici nu trebuie să ne aşteptăm la altceva. Într-o ţară a valorilor răsturnate, tinerii emo au devenit deja ţapi ispăşitori. Şi cum să nu devină, când sunt ultimii români care nu se extaziază la manele, se simt bine într-o librărie şi au descoperit că citirea unei poezii poate fi un prilej de bucurie. Ei n-au motociclete cu sute de cai-putere şi nici n-ai să-i vezi în galopuri demenţiale în miez de noapte. Se mulţumesc să asculte cântecele trupelor Good Charlotte, Fall Out Boy ori Tokio Hotel, lăsându- i pe feţi-frumoşii de bani gata să ne dea coşmaruri la volanul bolizilor cumpăraţi din leafa de bugetar cinstit a babacii. N-are importanţă că, în delicateţea lor, nu deranjează pe nimeni. Important e că-şi permit să fie diferiţi, să se simtă vexaţi că trăim într-o lume a cinismului, nepăsării şi violenţei. Dar, la noi, tot ce nu înţelegem e suspect şi primejdios.

N-am văz