"Eu mi-am propus, cum spune Eminescu, să rămân ce am fost: romantic". Cu aceste vorbe, Dorel Vişan – actorul, propovăduitorul laic Dorel Vişan – îţi deschide calea spre lumea lui: nu joacă, ci reconstruieşte destine!
Marius Tucă: De unde vedeţi lumea mai interesantă, de aici sau de la Cluj?Dorel Vişan: Începe să se uniformizeze, aproape că nu o mai vezi altfel de nicăieri. Cel mai bine se vede încă de la o casă de la ţară, o casă într-un cătun unde mai sunt doar câţiva bătrâni. Când vor dispărea, nu ştiu ce se va întâmpla. E singurul loc unde iei contact cu natura şi cu legile ei care pentru un artist sunt fundamentale. Libertatea artistului stă tocmai în înţelegerea şi respectul faţă de aceste legi. Este singura cale spre certitudini.
Trăim într-o lume lipsită de certitudini. Trăim într-o lume total lipsită de certitudini, o lume ce se degradează într-un proces legic. Nu depinde de noi să o dregem. Noi putem să o reparăm făcând mici tencuieli, văruieli. Lumea merge aşa pentru că aşa este drumul civilizaţiei. O civilizaţie în care viciul îi ridică osanale virtuţii. Şi asta e foarte periculos.
Pentru un artist, o lume a incertitudinilor ar fi mai interesantă totuşi decât o lume în care lucrurile sunt dinainte ştiute. Întotdeauna artistul adevărat trăieşte în singurătate şi incertitudini. Rostul lui este să caute certitudini. Şi atunci simte nevoia unor puncte de sprijin. Un artist începător trebuie să se sprijine pe valori lansate şi verificate. Din păcate, există la noi credinţa că se poate începe de la zero, că poţi lua frâiele fără să ştii drumul pe care să duci caii. Or, cum spunea Goethe, caii destinului ştiu drumul, noi nu putem decât să ocolim o pietricică,
un şanţ, dar ei se duc înainte.
Are nevoie un artist cum este Dorel Vişan de certitudini? Da. Fără certitudini nu poţi face nim
