SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Da, există şi inşi scârboşi, cu care e bine să nu ai niciodată de a face, fiindcă îţi strică ziua, iar dacă-i ai mult timp în preajmă, îţi strică şi viaţa. Nu se remarcă prin nimic, îmbătrânesc anonimi într-o slujbă oarecare, dar se poartă cu toată lumea de parcă ar fi singurii care deţin adevărul, din care trebuie să cedeze o parte şi unora care nu merită.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Da, există şi inşi scârboşi, cu care e bine să nu ai niciodată de a face, fiindcă îţi strică ziua, iar dacă-i ai mult timp în preajmă, îţi strică şi viaţa. Nu se remarcă prin nimic, îmbătrânesc anonimi într-o slujbă oarecare, dar se poartă cu toată lumea de parcă ar fi singurii care deţin adevărul, din care trebuie să cedeze o parte şi unora care nu merită.
Au pe chip tot timpul o umbră de lehamite, care lehamite, când răspund la bună ziua, îţi induce un sentiment de deşertăciune. Cu ei alături, te simţi tot timpul greşit, inoportun, martor tolerat la o treabă ce nu te priveşte.
La patroni, inşii scârboşi sunt daţi curând afară, dar la stat, în servicii care cer meserie, sunt îngăduiţi ca un rău necesar. Ce poţi să-i faci – se spune despre un astfel de individ, care nu are dialog cu nimeni, care răspunde mormăind, cu aerul că tot ce-i spui îi e cunoscut şi-l agasează – e un om imposibil, dar măcar îşi vede de treabă. Şefii îi ştiu problemele de caracter, însă având posibilitatea de a le lăsa în seama angajaţilor, nu fac caz de ele. Ca şi cum a fi urâcios, distant, necioplit, ţine de fişa postului.
Scârboşii din fire nu-s mulţi, dar nu trebuie să dai de ei la tot pasul, ca să te simţi laş, fără soluţie. Prin asta se definesc scârboşii din fire, prin faptul că stârnesc în toţi cei cu care intra în contact un gen de nelinişte vinovată. Neliniştea aceea plină de culpă, pe care o trăieşti când şti
