Sunt dovezi clare ca politicienii ne considera pe toti niste mari fraieri. O masa de manevra usor de prostit. Sau de cumparat cu nerusinate pomeni electorale. Sa fie primite…
De pilda, Cristian Adomnitei. In Parlament a spus ca bugetul nu poate sustine majorarea salariilor pentru profesori, apoi a votat pentru marirea lefurilor acestei categorii, iar cand si-a dat seama ce a facut, a criticat din nou majorarea. A fost o incompatibilitate ingrata intre deputatul Adomnitei si ministrul Adomnitei, s-a plans el. Sufera insa acest personaj de dedublarea personalitatii? Daca si-ar fi inselat consoarta, ce i-ar fi spus: a fost o incompatibilitate intre dubla sa calitate de sot si de barbat? Biata de ea…
Colegul sau de partid Eugen Nicolaescu a schimbat judetul in care candideaza, mutandu-se din Mures la Calarasi. Ca sa impresioneze auditoriul, a povestit cum va naste el un spital. De altfel, poetul in viata Nicolaescu a votat si el impotriva propriului Guvern, cot la cot cu Adomnitei. Poate nascatorul sa-l fi aburit pe Tariceanu, dar electoratul…
Prostanacul, candidatul de Dabuleni, ignora cu totul mesajul la prudenta in privinta cerintelor cu privire la bugetul tarii. Incearca totusi sa explice ce anume doreste. Mircea Geoana le-a spus votantilor sai ca "avem nevoie cat mai repede de aceste alegeri din 30 noiembrie". Hotarat lucru, preferatul lui Iliescu stie ca timpul este elastic si a descoperit o metoda sa-l comprime. Poate ar trebui sa candideze la Premiul Nobel. Daca timpul nu exista pentru el, un buget cat o galaxie n-ar trebui sa fie prea greu de obtinut, nu-i asa? Nici santajatul sau preferat nu sare prea departe…
Premierul Tariceanu incearca si mai abrupt invaluirea alegatorilor. PNL nu face promisiuni, ci "isi ia angajamente", spune el incercand sa combine actiunile electorale cu cele guvernamentale. Chiar strans cu usa de sin
