Situata in centrul Podişului Transilvaniei, teritoriul judeţului Mureş, străveche vatră de istorie, comuna Batos este amplasata în partea de nord a judeţului Mureş, fiind una din asezarile reprezentative ale judetului, cu oameni harnici si gospodari, care muncesc cu drag pamantul si isi cresc animalele, intr-o zona cu un farmec aparte.

Zona binecuvantata

Constituită în urma împarţirii administativ-teritoriale din anul 1986 din patru sate- Batoş, Debrad, Goreni, Uila, comuna Batos cuprinde un teritoriu în suprafaţă de 10.818 ha, fiind mărginită în partea de nord şi nord-vest de comunele Monor, Şieuţ, Şieu, Teaca de judeţul Bistriţa-Năsăud, în partea de est de comuna Bâncoveneşti, în Sud de oraşul Reghin, iar în vest de comuna Lunca. Relieful imbietor al zonei, cu forme doamoale, situat în lunca majoră a râului Luţ, precum si lipsa curenţilor de aer puternici, asigură condiţiile unui microclimat deosebit de favorabil pentru cultivarea pomilor fructiferi, pentru cereale, paşuni si vii. Conditiile climatice, calitatea solului si hidrografia, arata ca zona comunei Batos este o zona binecuvantata.

Atestare documentara

Unul dintre primele documente scrise, legate de aceste meleaguri, din prima jumătate a secolului al XIII-a îl constituie actul de donaţie, datat din anul 1228, semnat de regele Ungariei, Andrei al II-lea, prin care sunt confiscate moşiile banului Simion, care participase la complotul împotriva reginei Gertruda. Două dintre moşiile confiscate ale banului Simion se aflau aşezate în părţile mureşene. Este vorba de moşia Săplac, Goreni de astăzi, care într-o parte se mărginea cu satul Radus, precum şi moşia din jurul satului Gyeca, moşii dăruite magistrului Dionisie, fiul lui Dionisie, marele vistier, "pentru statornicia neclintitei sale credinţe". În acest document se vorbeşte despre mai multe sate dar, nominal nu sunt înşirate dec