Premiul Nobel pentru fizica a recompensat anul acesta cercetari din domeniul fizicii particulelor. Premiatii sunt printre autorii importanti in construirea unora dintre teoriile “tari” ale momentului, Modelul Standard al particulelor elementare şi teoria superstringurilor. De fapt, premiul a fost impartit in doua. O jumatate este pentru unul dintre cei mai citati fizicieni ai momentului, Yoichiro Nambu, unul dintre parintii teoriei superstringurilor. Cealalta jumatate se imparte intre Makoto Kobayasi şi Toshihide Maskawa, doi cercetatori care au avut contributii importante la teoria particulelor elementare cunoscuta sub numele de Modelul Standard.

Dincolo de aceste generalitati, insa, motivatia juriului Nobel este destul de obscura. A fost premiata descoperirea « ruperii de simetrie », respectiv introducerea in modelul standard a trei noi cuarci. Despre ce este vorba ?

Ambele descoperiri recompensate cu premiul Nobel anul acesta au in comun explorarea unora dintre cele mai misterioase trasaturi ale universului, simetria. O proprietate care a fascinat intotdeauna artişti, fizicieni, filozofi sau muzicieni.

Ruperea simetriei

Simetriile şi antisimetriile fac parte din experienta noastra cotidiana. Un fulg de zapada nu se modifica daca-l privim in oglinda, o manuşa oglindita este foarte diferita de manuşa originala (o manuşa pentru mâna dreapta devine, in oglinda, o manuşa pentru mâna stânga).

Spunem despre litera A ca este invarianta la oglindire, adica are o simetrie la oglindire, pe când litera Z nu este invarianta la acest tip de simetrie. Pe de alta parte, litera Z arata la fel daca o intoarcem cu susul in jos, pe când litera A se modifica.

Ruperea de simetrie: Si ce daca?

Esher si simetria

Foto: Hotnews

Suntem produse directe ale “ruperii de simetrie” care a avut loc cu miliard