Asadar, tanarul si diligentul avocat Catalin Predoiu a conchis ca duhoarea grea a politicii a ajuns sa-i fie pana la urma pe plac. Porneste, evident, de la ideea – corecta, de altfel – a unei cariere prospere posibile si in afara lucrativei sfere a reprezentarii intereselor comerciale ale bogatilor zilei. Pentru Predoiu se va gasi, neindoielnic, un colegiu uninominal generator al multravnitului fotoliu parlamentar, pe cand alte figuri liberale precum colegul Cioroianu – figura deja uzata dupa un singur an de activitate in fruntea Afacerilor Externe – parasesc in tacere scena politica. Predoiu este prototipul politicianului cu care romanii vor trebui sa se obisnuiasca pe viitor.
Bine organizat si discret, dispune de propensiunea necesara salvgardarii intereselor noilor boieri ajunsi sa detina controlul politic: confienta, capacitatea sesizarii detaliilor, dar si lipsa de scrupule raman aptitudini apreciate de-a lungul istoriei, astfel ca personaje democratice mai rauvoitoare de genul lui Nixon sau tirani ca Stalin si-au considerat deseori avocatii drept indispensabili. Indivizi emfatici precum Eugen Nicolaescu sau recent demisul Cristian Adomnitei au toate sansele sa dispara, relativ curand, de pe scena politica. Aura tineretii si/sau avantajul de a dispune de un protector influent s-au dovedit atribute neadecvate in vremuri ale razboiului politic. Tariceanu nu-si poate permite luxul de a se vedea inconjurat preponderent de amatori, indiferent de loialitatea acestora in perioada luptei interpartinice cu liberalii puristi, epurati intre timp din partid.
Valoarea lui Predoiu s-a demonstrat din plin cu ocazia tratativelor purtate cu UE. Gratie unei capacitati de disimulare indubitabil apreciabile, a reusit sa-i convinga, cel putin temporar, pe vesnic credulii oficiali de la Bruxelles ca reforma sistemului judiciar autohton ar mai avea c
