Într-un orăşel francez, primarul nou ales e pus pe cântar. A doua oară i se ia greutatea la încheierea mandatului, ca alegătorii să vadă cât, eventual, s-a îngrăşat din banii publici. În România, pentru această operaţiune simbolică, ar fi nevoie, la început, de o terezie de tarabă, iar la sfârşit de ditamai bascula, aptă să evalueze osânza pe care cohortele de privilegiaţi au primit-o din Bugetul Naţional. Au primit-o Într-un orăşel francez, primarul nou ales e pus pe cântar. A doua oară i se ia greutatea la încheierea mandatului, ca alegătorii să vadă cât, eventual, s-a îngrăşat din banii publici. În România, pentru această operaţiune simbolică, ar fi nevoie, la început, de o terezie de tarabă, iar la sfârşit de ditamai bascula, aptă să evalueze osânza pe care cohortele de privilegiaţi au primit-o din Bugetul Naţional. Au primit-o

Într-un orăşel francez, primarul nou ales e pus pe cântar. A doua oară i se ia greutatea la încheierea mandatului, ca alegătorii să vadă cât, eventual, s-a îngrăşat din banii publici. În România, pentru această operaţiune simbolică, ar fi nevoie, la început, de o terezie de tarabă, iar la sfârşit de ditamai bascula, aptă să evalueze osânza pe care cohortele de privilegiaţi au primit-o din Bugetul Naţional.

Au primit-o în virtutea unor reglementări strâmbe, pe seama majorităţii populaţiei, silită să alimenteze prin taxe şi impozite trezoreria din care sug cu nesaţ directori de autorităţi şi agenţii guvernamentale, de societăţi cu capital de stat, ca şi nevestele şi alte cimotii, angajate într-un sistem în care, dincolo de salarii, sunt prevăzute vreo 125 de sporuri, bonusuri etc. E aberant ca unui funcţionar al statului să-i dai sporuri de confidenţialitate, de fidelitate, de stres, de lucru cu cifrele, de antenă, primă de porc, de cozonac şi de concediu etc etc, ajungându-se la venituri sfidătoare. Dar până şi 310 milioane lei lu