"Nu veti eradica niciodata coruptia din aceasta tara. Nu poti schimba natura umana, iar coruptia face si ea parte din natura umana.(...) Daca alegatorii au hotarat sa tolereze coruptia, atunci nu ar trebui sa se planga de faptul ca taxele pe care le platesc ajung in buzunarul cuiva".
In, probabil, ultimul interviu inainte de a-si incheia misiunea in Romania, ambasadorul Statelor Unite, Nicholas Taubman, ne da o mostra de realism si pragmatism american.
Cu alte cuvinte, aveti grija ce va propuneti ca macar sa fie fezabil si, daca este, tineti-va de cuvant si nu va mai lamentati.
Daca privim parcursul luptei anticoruptie din Romania si il comparam cu diagnosticul lui Nicholas Taubman vom vedea ca el este foarte adevarat.
Fiecare noua ofensiva anticoruptie a pornit in Romania cu mare elan si declaratii devastatoare si a esuat lamentabil in compromisuri gretoase.
De la ce am plecat in 2004? De la stegulet rosu pe Justitie. Am continuat galopant sub deviza "la tepe in Piata Victoriei", cu dosare de fosti ministri si baroni locali la DNA, cu reformele Monicai Macovei si cu un amenintator proiect de Agentie Nationala de Integritate.
Cand funia s-a apropiat prea tare de par, puscariabilii tanspartinici s-au pus de-a curmezisul.
Si anticoruptia a inceput sa moara sub atacul sustinut al DNA, cu fiecare atributie amputata ANI, cu salvarea averilor nejustificate, cu asaltul de inlocuire a incomodului Daniel Morar, cu tiflele date Comisiei Europene, cu fiecare dosar de mare coruptie blocat de Curtea Constitutionala sau de Parlament, cu incercarea de reopacizare a declaratiilor de avere.
Ministrul Justitiei ne spune acum, cu tristete, ca monitorizarea pe Justitie va continua, probabil, cu toate consecintele acestei masuri.
Principalul motiv este tocmai esecul anticoruptiei.
