- Editorial - nr. 190 / 14 Octombrie, 2008 Cu greu iti vine sa crezi, in pofida unor imagini incontestabile, deci a unei realitati palpabile, incredibile, adesea cutremu-ratoare, ca, la inceput de secol 21 si de mileniu trei, in Romania mai exista sate sau catune in care copiii, cu parinti care traiesc de pe o zi pe alta, ca vai de mama lor, isi fac temele si invata la lumina lampii cu petrol si bat cate opt kilometri pana la cea mai apropiata scoala. Oameni care dorm in fan, care o duc _ nici macar nu putem spune ca traiesc! _ ca in Evul Mediu. "Ce mancati azi, voi, cei sase membri ai familiei cu un venit lunar de 160 de lei?" - a intrebat reporterul, cu jena vizibila a omului care a vazut multe la viata lui. Raspunsul celor traitori intr-o coliba a fost naucitor: "Azi e sarbatoare, mancam carne adunata de pe camp, de la oile sfasiate de salbaticiuni!". Ce replica ai mai putea avea in fata unui astfel de raspuns? In tara lui Caiac, cel plecat pe lumea cealalta, cu un glont in cap, dupa ce a castigat, la poker, intr-o singura noapte, 50.000 de euro, si a lui Impozit Imparat, cu indivizi cu salarii si pensii colosale, care, interesati doar de contul lor bancar, intr-un timp in care "banul bate istoria!", habar nu au cat il costa pe un pensionar amarat comprimatul de aspirina, totul este posibil. Ca asa-i viata prin Romania! O batranica, vaduva Ioana Rosca din Rozavlea Maramuresului, are o pensie de urmas de… 3 lei! Mai scump drumul postasului sa i-o duca acasa! In bani vechi _ 30.000 de lei! Adica, o paine! O pensie de 10.000 de ori mai mica decat cea mai mare de pe meleagurile noastre mioritice, cea a unui "smecher de Romania", care incaseaza, lunar, 30.000 de lei noi (300.000.000 de lei vechi). Cum o scoate batranica la capat cu "atata banet"? Lacrimile ei sunt raspunsul: "Prind bine si astia!". Oameni inimosi au sarit s-o ajute pe matusa Ioana Rosca, ajunsa la 8