Atrecut catva timp de la celebra afirmatie a dlui Ion Iliescu privitoare la "democratia originala" pe care urma s-o cladim noi, romanii, adica domnia sa, care era statul. S-a ras cat s-a ras de asta, dar expresia s-a uzat, si-a pierdut hazul. si iata ca, intr-un fel, visul dlui Iliescu din 1990 se implineste. Faptul ca marile democratii, marile tari capitaliste se vad silite sa recurga la ajutorul de stat pentru sistemul bancar este in modul cel mai vadit un pas inapoi pe care capitalismul il face in fata unora dintre caracteristicile statului interventionist, cel mai bine exprimat de socialism. Sigur, asa cum afirma un finantist ilustru, de data asta interventia nu are o motivatie ideologica, ci una practica, financiara. Esenta e insa aceeasi: ca sa nu se prabuseasca economia, finantele, statul intervine, injecteaza capital, dar acesta provine din banii publici, ai tuturor. Toti decisustin un sistem care, la randul lui, nu-i sustine chiar pe toti.
Desi, in ultima analiza, destinul tuturor cetatenilor depinde de situatia economica a statului in care au norocul sau nenorocul sa traiasca. In paranteza fie spus, oriunde s-ar duce in lumea civilizatiei de tip european, problemele sunt aceleasi.
Un ganditor britanic din secolul trecut, John Maynard Keynes, critica "anarhia economica" a capitalismului si teoretiza interventia statului pentru a promova "dreptatea si stabilitatea sociala", criticat de adeptii liberalismului fara margini. Iata ca liberalismul acesta fara margini isi arata, brusc, limitele. Daca J.M. Keynes spera intr-un viitor in care capitalismul si-ar atenua "motivatia pecuniara", astazi traim intr-o lume in care aceasta e totul. Fapt remarcat si de un contemporan al lui Keynes, René Guénon. Acesta observa despre civilizatia moderna ca este singura dintre cele cunoscute "care s-a dezvoltat intr-un sens pur material", fara a se spriji