Felul in care este descrisa (povestita) so­cietatea in care traim nu e, desigur, ino­cent. Putem, astfel, sa consideram trei ver­­siuni descriptive (narative) si sa oferim mai multe nume, din mai multe per­spec­ti­ve, pentru fiecare dintre cele trei. Din punct de vedere economic, putem numi lu­mea in care traim "economie de piata" sau "capitalism"; din punct de vedere po­li­tic, avem (doar) democratie, dar aceasta poate fi declinata in fel si chip; din punct de vedere socio-cultural, avem o gama lar­ga de descrieri: "societate de consum", "so­cietatea spectacolului", "stat cultural", "era vidului" sau "libertate de expresie". Aici ar putea fi constatata una dintre "con­tra­dictiile culturale ale capitalismului", de­spre care vom mai vorbi: libertatea de ex­pre­sie este, pe de o parte, activa, pe de alta parte, lipsita de orice eficacitate, de vreme ce nimic din ceea ce spui, si nici ma­car votul, n-are alta valoare decat una "spectaculara". Desigur, partajurile nu sunt atat de stricte si, pornind de la niste cuvinte, pu­tem afina, relativiza, desface aceasta tipo­lo­gie. Apoi, nu trebuie uitat ca econo­mi­cul, politicul si socio-culturalul nu repre­zin­ta portiuni autonome de realitate pu­bli­ca, ci ele se articuleaza ierarhic. Econo­mi­cul pare sa regizeze socio-culturalul si politicul, dar ultimul pare absorbit de cel de-al doilea. Putem spune ca traim intr-o economie culturala - atenta la func­tio­na­rea economiei libidinale a individului occi­den­tal - sau intr-o cultura economica, in ma­sura in care finalitatea productiei cul­tu­ra­le actuale este crearea in individ a dis­po­zitiei de a cheltui. Ceea ce pare sa lip­seas­ca din tot acest tablou este morala, si din aceasta "subperspectiva" putem numi prezentul nostru, cu sintagma lui Gilles Lipovetsky, "era vidului". Or, prac­ti­ci­le etice sunt tot atat creatoare de sen­za­tii, trairi si dispozitii ca si cele cul