Am şi găsit vinovaţii: Lobonţ şi Mureşan, că au greşit la goluri!
Rătăcim. De sîmbăta încoace ne plimbăm bezmetici, ne dăm cu capul de toţi pereţii nevăzuţi. Sîntem nicăieri, pierduţi între două scoruri ipotetice, acel 2-0 care a fost fără să fie, şi celălalt 2-4 care n-a fost să fie. Un meci care şi-a bătut joc de noi. Ne-a construit o autostradă de aur, la care mai apoi ne-a pus lacăt. O vedeam în faţă, dar nu puteam merge pe ea. Dimpotrivă, pînă şi pămîntul firav de sub picioare ne-a dispărut, şi uite-aşa am rămas suspendaţi ca şoselele-fantomă ale Bucureştiului. Ai nimănui. Levitînd nevrotici între acum ori niciodată, cuvintele tari pe care le rostim cu lacrimi în ochi, şi pe care le amînăm de secole. 2-2. Un scor pentru noi.
Un rezultat acid care cere victime. Lobonţ, prezent ! E responsabil pentru golul lui Gourcuff. N-a stat bine. N-are gabarit. Ehei, ce departe eram dacă n-ar fi comis-o el!… Departe? E drept, n-ar mai fi fost 2-2. Mult mai probabil era să se termine 2-3, iar acum pare că o amnenie generală a cuprins cohorta de foşti portari care îl acuză. A fost doar un vis, sau Lobonţ chiar ne-a salvat din măcar două uriaşe situaţii? Reflexele sale nu se mai pun la socoteală? Mingile, agăţate cînd feţele ni se schimoseau deja de durere, în ce beciuri ale recunoştintei noastre zac?
Apoi e Mureşan. Gabi Mureşan. Şi el a greşit la gol, la golul unu. Piţurcă o spune, clujeanul o recunoaşte, viaţa merge mai departe, cu un miros neplăcut în siajul ei. Că omul trezit la viaţa sportivă dupa tribulaţii între bancă şi teren pe la poalele pasului Tihuţa a îndepărtat zeci de pericole şi a astupat cu sîrg de genist atîtea găuri apărute în apărare nu se mai pune la socoteală. Mureşan, pentru prima dată titular în naţională, a ajuns să fie dojenit pentru o clipă de neatenţie, în ciuda căruţei pline cu care a plecat de la stadion. Dacă stai un pic să
