Se spune despre Norman Manea ca este un om dificil. Pedanteria prin care isi alege cuvintele si perfectionismul de care da dovada il pot transforma chiar intr-un personaj antipatic. Dar ceea ce-l face cu adevarat nesuferit in ochii multor conationali si colegi de breasla este franchetea sa. Dar cui ii pasa ca Norman Manea nu are vocatie de diplomat, atata timp cat el este cel mai tradus romancier roman? Profilul de anti-vedeta, obiectivitatea conferita de traiul in exil si mania sa pentru sinceritate il recomanda drept un interlocutor ideal pentru un dialog pe o tema pe cat de delicata, pe atat de dificila.
Vlad Mixich: Cu ceva vreme in urma ati avut un raspuns cu cheie la intrebarea daca veti reveni in Romania. Spuneati: "cred ca da; o sa-mi consult doctorul". V-ati reintors dupa 11 ani beneficiind de ochiul celui aflat multa vreme departe. Ati remarcat cumva care sunt "bolile" de care s-au vindecat in ultimul deceniu romanii? Dar "boli" mai nou aparute ati identificat?
Norman Manea: Calatoria mea din aceasta primavara in Romania a fost "pe contur" si in viteza, incarcata de aparitii publice, unele festive, de multe abordari de catre mass-media. Nu a fost timp, din pacate, pentru o scrutare aprofundata a realitatii. La suprafata, la primul strat al aparentelor se observa o imbunatatire a aspectului general si a functionarii sociale.
Dar pentru cine citeste ziarele, pline de scandaluri, insinuari deloc inocente, manipulari politice - un soi de generala iritare, o agresivitate isterica, adesea mahalageasca - vechile si durabilele metehne ale locului devin sesizabile. Cat despre "bolile" noi, ele tin si de patologiile contemporaneitatii noastre globale: mercantilismul, vulgaritatea, cinismul profitabil, furia materialista, achizitiva, seductia succesului imediat si zgomotos...
Nu doresc deloc sa-mi asum, insa, rolul de diagn
