Femeile au, de regulă, capacitatea intuitivă de a înţelege mai bine viaţa, de a privi global situaţia şi relaţia între elemente. Bărbaţii, în schimb, au o inteligenţă analitică şi abstractă, instrumental conceptuală.Afectivitatea feminină determină, pe de o parte, ca femeia să fie considerată mai sensibilă, pe de altă parte, creează nevoia de dependenţă, scrie site-ul portal-info.ro. Din perspectiva sexului frumos, „împlinirea de sine“ înseamnă stabilirea de relaţii afective pozitive cu ceilalţi. Femeile par a se caracteriza prin dependenţă afectivă (masochism), dorinţa de a plăcea (narcisism), emotivitatea, sensibilitatea şi afectivitatea fiind legate într-o manieră dificil de disociat. Pentru bărbaţi, acelaşi lucru se traduce prin independenţă, emotivitatea fiind diferită de sensibilitate şi de afectivitate, aceasta din urmă este, însă, mai puţin profundă şi mai puţin diferenţiată decât la femei. Aceste diferenţe marchează şi relaţiile sexuale. Pentru un bărbat, dragostea fizică este o expresie a virilităţii sale, a capacităţii de a seduce, de a cuceri. Pentru o femeie, este aproape întotdeauna legată de sentimente. Cum reacţionează un bărbat când o femeie plânge? O ajută dacă ştie cum, sau se enervează pe propria neputinţă dacă nu ştie, şi devine agresiv faţă de ea. De ce îi este teamă femeii şi de ce se teme bărbatul? Femeii de singurătate, iar bărbatul de a-şi arăta sentimentele, sunt, la o primă vedere, câteva afirmaţii cu grad de etichetă. Agresivitatea masculină este însă clar diferită de cea feminină. Agresivitatea masculină nu e o condiţionare socio-culturală, ci e legată de hormonii masculini; este ofensivă, deschisă, motrică. În schimb, furia feminină este mai rară, sensibilă la învăţare, defensivă şi verbală.

Linişte sau vânătoare Diferenţe există între cele două sexe şi privind cariera şi căminul conjugal. Bărbatul este cel care vânează în