Născută în 1894 la Caransebeş, într-o Transilvanie care nu aparţinea încă României, Aura Almăjan se va hotărî să studieze arta teatrului, la Bucureşti, cu idolul ei de atunci (1912), Lucia Sturdza-Bulandra.

Va deveni una dintre marile actriţe ale teatrului românesc, sub numele Aura Buzescu. Debutează în 1914, cu rolul Serge din Anna Karenina, la Compania Bulandra. Adevărata carieră începe însă după Primul Război Mondial, la Compania Excelsior a unei alte mari actriţe, Elvira Popescu şi a lui Alexandru Mihalescu.

 Este perioada “franceză” a scenelor bucureştene, şi apare în piese de Henri Bataille sau de Jean Richepin. Jocul nuanţat face din ea o interpretă excepţională a repertoriul dramatic. Ileana Berlogea scria, în 2000, într-un articol din “Rampa şi Ecranul”, despre “forţa ei de interiorizare, sobrietatea comunicării exterioare şi puterea de convingere aproape telepatică, inexplicabilă...” Apare în spectacolul cu “Pelicanul” de acelaşi scriitor, realizat în 1922 de regizorul suprarealist german, Karlheinz Martin.

Vor urma rolurile prime din “Hedda Gabler” de Ibsen, Mira din “Meşterul Manole” de Lucian Blaga, în premieră absolută. Lucrează cu regizori de primă mână, cum ar fi Ion Sava, sub a cărui baghetă joacă în “Îngerul a vestit pe Maria" de Paul Claudel sau în "Ifigenia" de Mircea Eliade, pusă în scenă de Ion Şahighian, spectacol controversat în epocă din punct de vedere al scrierii dramatice şi al încărcăturii politice, cronicarii fiind însă de acord asupra calităţii jocului Aurei Buzescu. Cu Elsabeta din "Maria Stuart" de Schiller se încheie perioada interbelică a activităţii ei.

Actriţa are o longevitate scenică remarcabilă. După anii 50, va realiza câteva roluri antologice în "Trei surori" de Cehov sau în "Vizita bătrânei doamne" de Durrenmatt, ambele în regia unuia dintre regizorii români excelenţi,