Scriitoarea a coordonat una dintre cele mai experimentale cărţi din literatura română. Romanul „Rubik”, apărut de curînd la Editura Polirom, a fost scris de Simona Popescu împreună cu alţi 22 de tineri autori români şi şase scriitori din străinătate. Cezar Paul-Bădescu: Ai declarat că scrierea volumului „Rubik” a fost, pentru tine, o experienţă de viaţă mai importantă decît literatura. Ce înseamnă asta?

Simona Popescu: O carte poţi să mai scrii, de o aventură pe „Arca lui Rubik” nu poţi avea parte oricînd. Adică nu se întîmplă chiar aşa des să te trezeşti înconjurat de peste 20 de oameni cu care să te înţelegi, cu care să ai afinităţi, cu care să vrei să porneşti ceva, un roman, o rubikodelie, şi cu care să poţi lega prietenie.

 E ceva să vezi cum se leagă oamenii între ei, cum devin unii scriitori (poate şi din cauza ta), cum se schimbă, cum se maturizează. Am numit această experienţă care ne-a marcat pe fiecare în alt fel, dar pe aceeaşi direcţie, „efectul de rubik”. Se simte în viaţa noastră şi se vede în cartea noastră colectivă. Sper să ţină şi dincolo de carte, mai departe.

Nonconformism profund, nu de paradă

Povesteşte-mi, te rog, mai mult despre această experienţă de viaţă pe care aţi trăit-o împreună.

Eu m-am apropiat de ei pentru că am văzut că erau inteligenţi, că erau cu literatura la zi, că au curajul să-şi susţină opiniile, că nu sînt aroganţi. Aveau, fiecare, un fel de bun simţ care mergea bine cu nonconformismul lor profund, asumat, nu de paradă. Şi-ar mai fi ceva.

 Nu erau ahtiaţi să se afirme, să publice, să fie cunoscuţi. Asta mi-a plăcut foarte tare la ei. Şi ar trebui să adaug şi faptul că au dat dovadă de mare entuziasm, egal cu al meu, şi de generozitate pentru colegii lor. Pe parcurs, pe unii s-a întîmplat să-i am şi studenţi, de pildă la un curs despre