Un amestec de gotic şi baroc, când sobru, când colorat. Trier este cel mai puţin “german” dintre cele mai frumoase oraşe germane. Germania turistică e ca un Volkswagen. Ştii din start ce cumperi, fără surprize. Trenuri şi autobuze care vin la fix, străzi curate, toalete impecabile, mâncare ca la bunica, autostrăzi gratis, preţuri mai puţin extravagante în comparaţie cu marile catedrale ale turismului european şi, în general, lipsa fricii de a fi păcălit. Un mit trebuie însă distrus fără milă: acela că nemţii ar fi nişte oameni reci. Germania este doar previzibilă, chiar şi în multele dăţi când îţi zâmbeşte.
Cei care caută linişte, siguranţă şi discreţie fac o calitate din stilul deloc surprinzător al Germaniei. Alţii o găsesc mai degrabă monotonă. Micile sale oraşe, cu faţadele lor colorate, scăpate de bombardamentele din al doilea război sunt, la început, o revelaţie. Sau o redescoperire a poveştilor copilăriei. Cu timpul însă, îţi pot da senzaţia de déjà-vu.
Între Wurzburg din Bavaria şi Heidelberg din Baden-Wurttenberg, diferenţele sunt incomparabil mai mici decât între – să zicem – Arles din Provence şi Dijon din Bourgogne. Poate această aparentă lipsă a diversităţii să fie unul din motivele pentru care Germania turistică va rămâne mereu în umbra marii sale vecine, Franţa. Vor fi însă destui care vor găsi fascinante tocmai diferenţele infinitezimale, ce scapă - nu-i aşa? - ochiului de profan.
Cel mai vechi oraş al Germaniei
Cu Trier, oraşul de pe Valea Moselei, nu departe de graniţa cu Luxemburg, în care oamenii se salută cu “Bonjour”, lucrurile stau un pic altfel. Să zicem că e cel mai puţin “german” dintre cele mai frumoase oraşe germane. Dar şi cel mai vechi oraş al Germaniei. Împăratul Augustus a fondat aici, în anul 16 înainte de Christos, colonia Augusta Treverorum. Avea să fie apoi capitală imperi
