În ciuda aparenţelor, rareori se-ntâmplă ca presa să schimbe cu adevărat o stare de lucruri. Nu e misiunea ei principală, ştiu, dar e una ce decurge firesc din ceea ce face zilnic, şi anume informarea opiniei publice. Pentru că un public informat prompt e un public care poate ajunge să schimbe lucruri. Din păcate, la noi, când se-ntâmplă ca presa să determine o schimbare, acest lucru nu prea are de-a face cu publicul şi acesta e principalul motiv pentru care asemenea situaţii sunt atât de rare. Exemplul cel mai la îndemână: campania de presă, susţinută masiv de Realitatea TV (sper s-o ţină până la capăt) împotriva dezmăţului salarial din agenţiile guvernamentale şi din societăţile comerciale cu capital de stat. Am văzut şi auzit o mulţime de oameni indignaţi de ceea ce află acum, urmare a campaniei cu pricina, dar în egală măsură voci dezinteresate, însă la fel de indignate de faptul că presa face caz de atâta lucru. Argumentul lor: avem mentalitate de comunişti. Că nu înţelegem cum funcţionează o societate liberală. Că e normal ca unii să câştige mai mult decât alţii şi că acest lucru e valabil şi pentru cei ce stau pe bugetul ţării. Iar faptul că un director de companie cu capital de stat ajunge să încaseze cât un director de bancă, dacă nu mai mult, ţine tocmai de logica economiei de piaţă. A spus-o chiar premierul Tăriceanu, zilele trecute, acuzându-ne pe noi, cei ce susţinem această campanie, de populism. În opinia sa, un director de la stat trebuie să fie retribuit la nivelul sectorului privat pentru că, deşi e „de stat“, societatea pe care o conduce se bate pe o piaţă liberă. Dincolo de faptul că e o minciună, majoritatea societăţilor de care vorbim neavând nici o treabă cu concurenţa, rămâne intenţia. Noi suntem populişti, el e, dimpotrivă, responsabil atunci când e vorba de interesele statului. Iar faptul că mulţi îl şi cred mi se pare cel puţin trist. Reali