In ciuda eforturilor guvernelor marilor puteri, care au scos din vistierii aproape 3.000 de miliarde de euro pentru a stopa prabusirea pietelor financiare, banii raman inghetati. Este declaratia sincera a sefului finantelor americane, Henry Paulson, care le explica astfel contribuabililor de ce e necesar sa salveze noua banci mari de la faliment.
Este limpede ca timp de cateva zile toata atentia lumii s-a concentrat asupra stoparii a ceea ce parea a fi o prabusire iminenta a burselor lumii. Premierul Berlusconi a cochetat chiar cu ideea inchiderii temporarea burselor, insa ministrul rus de Finante, Kudrin, a sters posibilitatea de pe agenda, explicand clar ca schimburile de actiuni s-ar muta in piata neagra. De la Bucuresti perspectiva prabusirii burselor lumii nu ingrijoreaza. E catastrofa lor, a marilor puteri.
Asta pentru ca autoritatile romane nu au fost prea interesate de listari la bursa ale companiilor, deoarece se pierdeau comisioanele pe sub mana. Nici macar liberalii, a caror retorica include cuvantul listare, nu au reusit sa-si puna in aplicare promisiunile de vanzare prin Bursa a pachetelor statului. Subdezvoltarea pietei de capital din Romania are in valtoarea crizei atat un avantaj de pozitionare, cat si dezavantajul perspectivei. Avantajul sta in faptul ca destul de putini romani s-au jucat la Bursa si cei care au facut-o sunt in general din clasa de mijloc. Partea proasta e ca noi, spre deosebire de altii, nu putem pipai starea economiei cu termometrul cotatiilor bursiere. Eu cred ca un asemenea instrument ne-ar feri de euforie.
Pentru economiile mari, incertitudinea pietelor de capital, caderea lor, stopata prin efortul marilor puteri, amplifica temerile privind recesiunea. Asta deoarece companiile lumii nu se imprumuta doar de la banci. O mare parte din finantari vine din piata de capital, prin emisiunile de actiu
