Va mai amintiti, acum 4 ani, exact in preajma alegerilor parlamentare, cum se incovoiau ziarele sub greutatea stirilor in cascada legate de zecile de agentii, autoritati, consilii, departamente, care se lafaiau in milioane de euro, in ciuda faptului ca nu prea se stia care e rostul lor? Va mai amintiti cum tunau membrii Aliantei D.A. impotriva dezmatului de la stat, cu lefuri uriase si scheme de personal sufocate de soti, sotii, fii, fiice, nepoti, cumnate? Va mai amintiti, atunci, despre cite asemenea institutii din subordinea Guvernului, cancelariei prim-ministrului sau a diferitelor ministere aflam pentru prima data si ne ingrozeam de huzurul in care traiau acei privilegiati? Dar cum se mai chinuiau unii politicieni sa ne explice cit de importante erau pentru bunul mers al lucrurilor acele agentii de evaluare, comisii de urmarire, de acreditare, departamente de reglementare, autentificare, etc, pentru copii, pentru tineri, pentru batrini, pe probleme de siguranta, de securitate, de control a exporturilor, a importurilor, a investitiilor, a energiilor, a nici nu mai stiu caror domenii, unitati artificiale de altfel, unele cu atributii care, oricum, se regaseau si in atributiile altor institutii de stat! "Am inceput la Guvern o analiza foarte atenta a tuturor agentiilor, comitetelor si comisiilor interdepartamentale. Cu totul cred ca sint vreo 300. Unele dintre ele care, practic, au fost uitate in structurile guvernamentale. O sa verificam sa vedem efectiv care dintre acestea sint necesare", declara sub presiunea momentului, in 2004, premierul Adrian Nastase, recunoscind, printre rinduri, nu doar inutilitatea unora dintre ele, ci si locurile caldute, bine platite si cu o serie de avantaje (masini, telefoane, secretare, protocol) greu de inchipuit pentru un salariat din sistemul privat. In aceste conditii, o prima promisiune a noii puteri a fost aceea ca se va face c