Zilele trecute, in timp ce conduceam pe DN1 inspre Bucuresti, mi-am adus din nou aminte de starea deplorabila a infrastructurii drumurilor din Romania. Mai exact, de cum proiectele de constructie a infrastructurii au fost, in majoritate, prost administrate. Ulterior, am inceput sa ma gandesc la alte probleme actuale, la situatia precara a sistemului de invatamant/educational din Romania, la cum Romania este pe punctul de a pierde zeci, daca nu sute de milioane de euro de la Uniunea Europeana (UE) datorita neimplementarii unui sistem de plati functional pentru sectorul agricol etc. Toate acestea au condus la urmatoarea concluzie: cu doar cateva exceptii, ministrii precedenti si actuali, factori de decizie din Executiv, cel putin cei care au fost in functie dupa 1989, au slabe performante, ca sa folosesc un eufemism din sectorul privat.
Spun asta pentru ca priceperea si experienta necesare sectorului public sunt similare cu cele necesare sectorului privat. Fie ca vorbim despre un minister, autoritate/institutie guvernamentala sau o societate comerciala, persoana din conducerea acelui minister/autoritate guvernamentala trebuie sa-si indeplineasca atributiile si responsabilitatile sale in aceeasi maniera in care ar face-o directorul general al unei societati comerciale. La urma urmei, conducerea unui minister/autoritate guvernamentala este asemanatoare conducerii unei societati comerciale. si din momentul in care Romania a intrat in Uniunea Europeana, cei aflati la carma ministerelor/institutiilor guvernamentale au o sarcina cu atat mai dificila, din moment ce acestia vor trebui sa integreze (inclusiv din punct de vedere financiar) ministerele/institutiile guvernamentale respective in cadrul structurilor Uniunii Europene.
Toate acestea ma duc inspre urmatoarea concluzie: ministrii viitori, secretarii de stat si conducatorii institutiilor guve
