Decizia de miercuri a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care ii condamna la 15 ani de inchisoare pe generalii Victor Atanasie Stanculescu si Mihai Chitac pentru reprimarea sangeroasa a manifestantilor de la Timisoara in decembrie 1989, pune in cu totul alta lumina istoria ultimilor 18 ani ai Romaniei.

Este pentru prima data cand o sentinta defintiva si irevocabila a celei mai inalte instante din Romania certifica, fara posibilitate de recurs, un adevar cutremurator si indelung negat pana acum: in decembrie 1989 armata romana a tras in propriul popor.

Este un adevar pe care timisorenii il cunosteau pe propria piele din Piata Operei si de pe Calea Lipovei, dar care a fost mereu negat. S-a spus ca trupele de Securitate, ca teroristii, ca extraterestrii, ca oricine altcineva a ucis la Trimisoara, numai armata nu.

Institutia aflata in topul credibilitatii romanilor alaturi de Biserica primeste o lovitura grea.

Adevarul vine insa foarte tarziu. Sigur, mai bine mai tarziu decat niciodata, insa cei 18 ani scursi in minciuna dupa tragediile de atunci au permis cateva enormitati care au marcat la randul lor societatea romaneasca.

Cei doi generali criminali, Chitac si Stanculescu, au ajuns, dupa comiterea faptelor, ministri. Ministerul de Interne, ministerul Economiei Nationale si apoi cel al Apararii Nationale au fost comandate dupa 1990, in anumite perioade, de doi criminali care au patronat din nou represiuni impotriva civililor.

Sa nu uitam cine erau ministri in iunie 1990, cand fortele de ordine i-au batut pe manifestantii din Piata Universitatii: Chitac la Interne, Stanculescu la Armata.

In acesti 18 ani, Victor Atanasie Stanculescu a avut timp si sa devina bancher, putred de bogat, si sa fie implicat in cel putin o afacere dubioasa, Motorola.

A avut timp sa dispara fara ur