Scriitorul Fănuş Neagu vorbeşte din nou într-un interviu despre fotbal, după cinci ani. «Fănuş Neagu (stînga) a găsit metafore şi pentru stelişti precum Ion Alexandrescu şi Bumbescu»
O expediţie fantastică între fotbalul de ieri şi cel de azi cu maestrul metaforelor sportive
Săptămîni întregi au durat insistenţele pe lîngă maestrul Fănuş Neagu pentru a accepta o discuţie pe teme fotbalistice! După patru decenii de cronică sportivă, renunţase în 2003 la a mai scrie despre sport, după umilitorul România - Danemarca 2-5, "am făcut-o 40 de ani, cît să mai scriu?", iar sănătatea şubredă l-a împins să se ocupe atent de firul vieţii sale. Are 76 de ani şi acum îşi petrece o mare parte din vreme într-o garsonieră a Spitalului Elias, unde cărţile, însemnările şi jurnalele sale, aşezate ordonat la capătul patului, au cîştigat spaţiul în dauna peisajului medical, cu suporturile pentru perfuzii ori cutiile cu medicamente. Fănuş nu mai e muntele de om de pe vremuri, dar vocea baritonală şi simţul ascuţit al metaforei instantanee i-au rămas neatinse.
- Maestre, cu ce v-ar plăcea să începem o discuţie despre fotbal?
- Cu ce aş vrea eu să începem, nu-mi dau voie doctorii: cu un pahar de vin!
- Cum se împacă vinul cu performanţa în sport?
- Cu mici excepţii, sportivii sînt oameni cumpătaţi. Iubesc şi păcatele boiereşti, în special cel al petrecerii, pentru că ţin de bucuria vieţii. Au existat jucători care au abuzat, or fi şi acum din ăştia tineri!, dar vinul nu distruge dacă ştii să te împrieteneşti cu el şi să-l alegi pe acela care merită să-i spui dumneavoastră. Aşa l-am învăţat eu pe Cornel Dinu, cînd l-am cunoscut, împreună cu Ion Băeşu, sub o boltă de viţă încărcată de struguri.
"Pe Dinu l-am cunoscut sub o boltă de viţă"
- De ce pe vremea dumneavoastră, fotbaliştii intrau în cercurile actorilor,
