- Editorial - nr. 192 / 16 Octombrie, 2008 Enormele discrepante dintre pensiile unora si ale altora au scos in evidenta situatia catastrofala din sistemul de repartitie si, cu deosebire, din cel de salarizare a societatii romanesti de azi, dominat de o crasa inechitate, fie ca este vorba de munca la stat sau de munca la patron. El este, in cele din urma, vinovat de disparitatile dintre pensii, dat fiind faptul ca marimea pensiilor este rezultatul a ceea ce se intampla de 20 de ani in sistemul relatiilor sociale si mai ales pe piata muncii. Ca urmare, inechitatile de la nivelul pensiilor nu sunt decat o parte din ansamblul de inechitati ce domina societatea romaneasca a zilelor noastre, adica doar varful aisbergului, marea nedreptate producandu-se in campul muncii, acolo unde se procura resursele pentru supravietuire si unde, din pacate, nu se respecta deloc, ba chiar sunt incalcate in picioare principiile economice de baza, universal valabile in orice tip de societate, conform carora retributia trebuie sa fie forma echitabila de rasplata corecta a muncii depuse, evaluata in mod obligatoriu prin trei elemente definitorii: cantitatea, calitatea si importanta sociala a muncii. Unii, mai putin instruiti intr-ale domeniului, dar foarte activi pe vremuri la invatamantul politico-ideologic, obisnuiti sa vanture niste sloganuri propagandistice, cred ca principiile enumerate mai inainte, la care se adauga ,,salariu egal la munca egala", apartin exclusiv de recuzita comunista. Intr-adevar, adept al egalitarismului dur, statul socialist a confiscat aceste principii, de dragul caruia a stabilit un intreval prea mic, de numai 1 la 5, ca limita maxima si minima intre care se poate desfasura salarizarea. Probabil ca un raport de 1 la 10 ar fi rezolvat mai bine problema cointeresarii, oferind celor harnici si destoinici o marja de castig mai stimulativa. Cramponandu-se in dog