Cea mai mare prostie este sa iei de prost un adversar care pana acum oricum numai prost nu s-a dovedit. Este eroarea imensa comisa de Cristian David in scandalul masinilor pentru politie.
Toate cifrele arata ca acolo era vorba despre un tun de proportii, de final de mandat, pentru cel putin un client politic consacrat. Este un lucru pe care l-a stiut, fara indoiala si ministrul de Interne, in subordinea caruia se afla politia. Si ce a facut el?
Pe de-o parte, a cerut propriului corp de control sa ancheteze cele 29 de contracte. Pe de alta parte, a luat gentuta cu aceleasi contracte suspecte si s-a dus cu ele in CSAT spre aprobare. La fel de coerent ca ministrul Educatiei care la Palatul Victoria tuna impotriva legii salarizarii dascalilor, iar pe de alta parte vota voios Palament aceeasi lege.
Odata scandalul deconspirat, David ne spune ca rezultatele anchetei sunt la DNA. Sau in drum spre DNA. Sau pe cale de a porni spre DNA. Nu, nu sunt inca la DNA si urmau oare sa ajunga acolo in functie de rezultatul din CSAT, oare?
La randul sau, seful Politiei se apara cu un munte de hartii, de la toate servicile cu putinta, care ne spun ca firma Ager Leasing, castigatoare a licitatiei, e fara probleme.
Sigur, e solvabila chiar prospera, probabil tot datorita contractelor de milioane de euro cu institutii ale statului, inclusiv cel din 2006, cu politia, in mandatul lui Vasile Blaga, contract controversat despre care serviciul secret al MAI ar fi trebuit sa afle macar dand cautare pe google.
Problema este alta, clasica in cazul licitatiilor aranjate. Ager Leasing a fost singurul ofertant pentru 29 de contracte. Si asta se obtine de obicei cu ajutorul unui caiet de sarcini croit exact pe tiparul celui care trebuie sa castige. Totul e legal, dar aranjat.
Dar ce s-ar fi intamplat daca, in urma sedin
