Un studiu despre "Generaţii şi Gen" realizat de Institutul Naţional de Statistică ajunge la concluzia că majoritatea românilor consideră necesar ca bunicii să-şi crească nepoţii (dacă părinţii nu o pot face) şi ca părinţii să-şi ajute copiii adulţi, inclusiv financiar. E aici o mostră de solidaritate familială care poate fi interpretată ca o dovadă de "conservatorism". De altfel, în comunicatul de presă, se vorbeşte despre "această orientare către valorile tradiţionale şi adoptarea unor comportamente conservatoare, în ciuda (sublinierea mea) contactului cu valorile din lumea vest-europeană" ( http://www.unfpa.ro/presa/com_presa/tinerivarstnicitraditional). Nu altfel se vorbeşte la ştiri sau în viaţa de toate zilele: "adoptarea modelului occidental" este echivalată cu "modernizarea", în timp ce tot ce e specific - "al nostru", "românesc" - este văzut adesea ca tradiţional, depăşit, anacronic, diferit. Prin urmare, europenizarea înseamnă progres, în timp ce păstrarea valorilor tradiţionale sau a comportamentelor sociale şi culturale "aşa cum le-am pomenit" înseamnă stagnare şi "non-europenitate".

Dacă lucrurile ar fi atît de clare şi opoziţia atît de categorică ar fi simplu. Numai că viaţa se încăpăţînează să fie, cum se spune, "complexă şi cu diverse aspecte". Printre alte consecinţe ale comunismului se înscrie şi o întreagă serie de stereotipii pozitive despre Occident şi, mai ales, senzaţia că "lumea vestică" sau "Europa Occidentală" reprezintă un tot coerent. De aici şi întreaga serie de stereotipii de limbaj: se vorbeşte natural, spontan, despre "Vest", despre "cum e la ei", despre "stilul de viaţă occidental" ş.a.m.d. Iar adoptarea unor elemente ale stilului de viaţă modern - de exemplu, a face cumpărăturile la supermarket, o dată pe săptămînă - le dă oamenilor senzaţia că au devenit "mai europeni". A existat, apoi, de-a lungul tranziţiei, şi o dorinţă