Sunt curioasă ce-ar fi făcut acum Nea Nicu, cu toptanul ăsta de vehicule circulând fiecare în legea lui?

Am văzut la VH1 un clasament al videoclipurilor celebre despre maşini. Se înşirau acolo o grămadă de piese extraordinare, ca „Mustang Sally“, „Living in My Car“, „Pink Cadillac“, „Car Wash“, şi se prezentau la apel cântăreţi ca Billy Ocean, Nathalie Cole, Roxette, iar în timpul ăsta eu mă îngrozeam văzând în ce an erau ele făcute, cam tocmai când noi ne pregăteam pentru congresul al paişpelea, când duminica circulau alternativ maşini care aveau numere cu sau fără soţ. Ce chestie, impuneau regula asta ca să fluidizeze traficul. Nu e amuzant?

Sunt curioasă ce-ar fi făcut acum Nea Nicu, cu toptanul ăsta de vehicule circulând fiecare în legea lui? Cred că ar fi obligat fiecare familie să aibă în posesie doar o maşină. Sau nu, ar fi repartizat unui bloc cu 30 de familii pe scară o maşină care să-i ducă organizat, economicos şi în conformitate cu tezele cele mai recente ale partidului. Aşa ar fi fost mai judicios. S-ar fi atins şi dezideratul cu omul nou care trăieşte în bună vecinătate cu cei din jur, indiferent de sex, vârstă, religie, naţionalitate. Pardon, asta cu religia nu cred că era un criteriu de enumerat la capitolul „nondiscriminare“. Rămân celelalte şi am încheiat exerciţiul de grai lemnos care m-a apucat spontan, vă rog să mă credeţi.

Dar încep altul. Ce videoclipuri avem noi cu maşini? Toate. Eu cred că nu există vreo încercare românească de a pătrunde în topuri fără să aibă în ilustraţia occidentală o maşină tot aşa. Occidentală. Probabil comerţul cu piese muzicale e strict legat de cel cu piese auto. Vorbesc de muzica de vânzare la un loc cu şuruburile, nu de muzica făcută de drag. Dar nu numai imaginile sunt populate de autovehicule în astfel de videoclipuri. Şi versurile cel mai des întâlnite conţin ceva de genul „