Chiar în această săptămînă, cînd revista noastră ajunge la cititori fie în formă tipărită, fie on-line, în fiecare seară, la Teatrul ACT din Bucureşti, se prezintă cîte un spectacol. Sînt cinci zile pline, de marţi, 14 octombrie, şi pînă duminică, 19 octrombrie, în care puteţi vedea sau revedea unele dintre marile succese ale teatrului. Acest maraton teatral, împănat cu o seară de jazz şi un concert cu Alexandru Andrieş şi Ioana Maria Mântulescu, este prilejuit de aniversarea a 10 ani de la primul spectacol al Teatrului Act pe scena din Calea Victoriei. Cu prilejul aniversării, spectatorii vor putea vedea o inedită expoziţie cu fotografii din spectacole, vor putea cumpăra albumul ACT – 10 ani, o istorie subiectivă, conceput de criticul de teatru Marina Constantinescu, şi vor viziona, sîmbătă, 18 octombrie, în premieră, un documentar dedicat Teatrului Act, realizat de Cătălin Ştefănescu. În cei 10 ani, unii spectatori s-au fidelizat, alţii s-au ataşat de Teatrul ACT în ultimii ani. Mîndria Teatrului Act este că multă puştime umple sala de spectacol. În tot acest univers care s-a refăcut cu fiecare stagiune, cineva a rămas neclintit şi a continuat să spere în acest proiect: Marcel Iureş, omul care a condus teatrul de la început. „E o formă de nebunie să faci un teatru care să nu primească nici un ban de la stat şi care să nu aibă nici o legătură cu sistemul“, mărturiseşte, de cîte ori are ocazia, Marcel Iureş. Născut pe 2 august 1951, Marcel Iureş a primit de două ori, din partea Uniter, titlul de Cel mai bun actor din România, într-una dintre dăţi pentru un rol jucat pe scena Teatrului ACT. Interviul nostru, purtat într-o cabină a teatrului, a pornit de la un fapt care l-a surprins pe Marcel Iureş. Există un site, www.trilulilu.ro, unde putem găsi, dacă dăm o căutare după numele dvs., postate mai multe înregistrări, în care citiţi din Biblie. Cei care au ascu