Expertii spun ca programele strategice de inzestrare a Armatei nu sunt facute nici de ochii Rusiei, nici in detrimentul poporului, ci sunt angajamente ferme pe care Romania si le-a asumat cand a intrat in NATO.
Noul schimb de contre dintre presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu, care a dus la suspendarea sedintei Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT), a lasat de izbeliste planul de finantari pentru cele sase programe strategice de inzestrare a Armatei, valabile pentru perioada 2008-2013. Aceste programe de achizitii de armament au inceput sa fie implementate din 2007, ca parte a angajamentului Romaniei fata de NATO si constau in asigurarea compatibilitatii armatei romane cu cea a Aliantei. Pana acum, cifrele arata ca ele s-au bucurat de finantari timide din partea Cabinetului Tariceanu si se afla deja in intarziere.
Expertii militari considera ca atat presedintele, cat si premierul au dat dovada de populism, dand uitarii miza acestor achizitii: angajamentul fata de NATO. In timp ce Basescu le-ar fi prezentat, conform lui Tariceanu, ca pe o solutie de a nu ramane "in inferioritate fata de Rusia", Tariceanu a imbracat haina pacifistului care "alege oamenii in favoarea tancurilor" si prefera sa cheltuiasca banii pentru binele poporului.
In 2007, Ministerul Apararii (MAp) a stabilit, de comun acord cu CSAT, ca Romania trebuie sa achizitioneze, pana in 2013, armament modern de baza pentru cele trei categorii de forte ale Armatei Romane: 48 de avioane multirol si patru sisteme de rachete sol-aer cu bataie mare pentru Fortele Aeriene, 837 de TAB-uri si 2.842 de vehicule blindate si neblindate pentru Fortele Terestre, precum si patru corvete multifunctionale si patru vanatoare de mine pentru Fortele Navale.
Intr-o estimare bugetara de anul trecut facuta de MAp pentru achizitii de cel putin doua
