Gabriela ADAMEŞTEANU Opere I. Dimineaţă pierdută Prefaţă de Sanda Cordoş Editura Polirom, Colecţia „Opere“, Iaşi, 2008, 480 p. Gabriela ADAMEŞTEANU Opere II. Gara de Est. Întîlnirea Prefaţă de Paul Cernat Editura Polirom, Colecţia „Opere“, Iaşi, 2008, 640 p. Cum recunoşti un mare scriitor? Ei bine, îl recunoşti atunci cînd, recitindu-l, senzaţia de real a universului său devine mai intensă decît realitatea înconjurătoare, cînd devine realitatea ta, în care simţi mereu nevoia să revii, pentru a nu o lăsa să treacă. Atunci cînd ai senzaţia că nu literatura lui „imită“ viaţa, ci viaţa e ca-n literatura lui. Şi cînd simţi, în scris, acea gravitate generoasă, capabilă să înţeleagă, pînă în cele mai intime straturi, condiţia noastră precară, dar sublimă în vulnerabilitatea ei, condiţia fiinţei confruntate cu alterarea, cu îmbătrînirea, cu moartea. Dotată cu senzori extrem de fini ai realului şi ai umanului, Gabriela Adameşteanu este, fără doar şi poate, un asemenea scriitor. Pe măsură ce iluziile „destinderii“ poststaliniste se estompează, interesul faţă de nişele cotidianului citadin se manifestă tot mai pregnant în proza autorilor afirmaţi în anii ’70 (Radu Mareş, Mihai Sin, Alexandru Papilian), pentru ca în deceniul următor să capete un caracter programatic, parodic şi deriziv. Gabriela Adameşteanu se situează pe muchia subţire dintre genuin şi programatic. Între. Proza ei „existenţialistă“ rămîne la egală distanţă faţă de maximalismul esopic al romanului politic, parabolic, eticist şi faţă de minimalismul ironico-parodic şi autoreferenţial, propriu „cotidianismului“ optzecist. Interesată de textura microistoriilor individuale, a existenţelor comune, scriitoarea surprinde la tot pasul negativul fotografic al istoriei mari. Nevoia de autenticitate se asociază, discret, cu un „crepuscularism“ retro, tonul grav, de fundal, dublează tonul colocvial, faptul cel mai an