Le punem barbi sau ii barbierim pe toti Iasii nu duc lipsa de statui. Un inventar de acum cativa ani numarase peste jumatate de mie (inclusiv funerare) si nu e sigur ca nu-i scapase vreuna. Iar timpul din urma a mai adaugat cateva, intre care un Mihai Viteazul ascuns printre copacii din inaltimea Copului, imortalizat probabil in momentul cand, fara sa coboare din sa, se intreba daca are rost sa intre in oras sau e de preferat sa-l ocoleasca (ceea ce, spun istoricii, a si facut) sau acel Alexandru Lapusneanu nici calare, nici pe jos, plasat asa de bine in capul strazii ce-i poarta numele, incat lumea trece pe langa el fara sa-l bage in seama.
Zilele trecute, ducandu-ma cu oarecari treburi culturale la Primarie, ma intalnesc cu Valentin Ciuca si cu profesorul Caprosu.
- Nu vreti sa vedeti macheta statuii lui Alexandru cel Bun, care urmeaza a fi asezata in Piata Voievozilor? ne intreaba cel dintai.
Si, luand tacerea noastra drept incuviintare, ne duce pe un coridor de sub scara de marmura, unde stau aliniate miniaturile cat un stat de om trimise la concurs. Mie unuia imi pare ca seamana cam tare intre ele. Si nu atat barbile patriarhale sunt de vina, nici coroanele de pe crestete, nici hrisovul ce atesta viitorimii existenta Iasilor, nici sceptrul din cealalta mana, ci aerul impersonal ce respira prin porii de ipsos ai fiecareia.
- Ghiciti care a castigat concursul! ne pune la incercare Valentin Ciuca.
Cum dam din umeri a nestiinta, arata spre macheta cea mai neutra. Ma mai uit o data la ea si, nedescoperind vreun semn particular, il intreb pe presedintele Comisiei de Cultura a Consiliului Local:
- Dar ce-ati gasit la ea?
- Noi?
- Pai, asa scria la gazeta: concurs organizat de municipalitate si U. A. P.
- Nu ne-a consultat nimeni. Este o initiativa ACREMIS, organizatia domnului Macarie.
- Platita de prim
