"Toate tarile se uita cu invidie la Romania", spune premierul Tariceanu, incercand sa ne convinga ca locul in care traim este la adapost de turbulentele financiare ale Occidentului. Aceeasi siguranta laudaroasa l-a determinat probabil pe Traian Basescu sa declare, patriotic, ca Romania "va respinge energic" ideea crearii unui sistem de autoritate unica de supraveghere a pietelor financiare la nivelul Uniunii Europene.
Pretextul presedintelui pentru a iesi din randul lumii este unul implacabil: "Constitutia si legislatia Romaniei fac din BNR structura de gestionare a sistemului bancar national. Nu avem nevoie de un tutore". Altfel spus, Romania respinge incercarea statelor europene de a face front comun impotriva crizei, invocand vesnica "suveranitate nationala" si, implicit, traditionalul "neamestec in treburile interne".
Paznici singuratici ai tarii, liderii ei de azi si de ieri au judecat adesea lucrurile folosindu-se de sabloanele imbatranite ale nationalismului. Romania ar avea insa mai mult de castigat decat de pierdut daca ar fi solidara cu statele europene dispuse sa construiasca mecanisme comune de siguranta financiara. Aroganta si nerecunoscatoare, Romania uita ca a fost primita in clubul european zdrentuita si murdara, iar acum intoarce spatele marilor puteri, aparandu-si nu atat suveranitatea, cat saracia si poate chiar hotia, caci istoria esecurilor financiare girate de organismele de supraveghere autohtone a facut posibile, in tranzitia noastra chinuita, inginerii perfide precum Fondului National de Investitii, Banca Religiilor, Bancorex.
Romania se insularizeaza crezand ca in acest fel scapa de criza, dar efectul s-ar putea sa fie invers. Refuzand solidarizarea europeana, s-ar putea sa i se raspunda, la nevoie, cu aceeasi moneda. Liderii autohtoni stiu ca traiesc intr-o lume interdependenta si ca bulgarele crizei nu po
