- Cultural - nr. 193 / 17 Octombrie, 2008 Dintr-un articol de ziar am retinut verbul popasueste pentru poposeste, fapt care mi-a sugerat discutarea familiei in care se incadreaza acest verb. Popas, plural popasuri, oprire pentru odihna in timpul unui drum mai lung; sedere mai indelungata intr-un loc (in timpul unei calatorii). Popular: pauza in timpul unei activitati; odihna, locutiunea fara popas (sau popasuri), neincetat, neintrerupt; continuu. Locutiunea adverbiala: in popasuri, agale, alene, cu intreruperi. Expresia: a nu avea popas (sau popasuri), a nu avea astampar, a nu avea liniste, a nu-si gasi locul. Un alt sens: loc in care se opreste cineva pentru a poposi; loc destinat pentru oprire. A poposi, a se opri undeva pentru a se odihni (putin) in cursul unei plimbari, al unei calatorii, al unui mars. Cu sens generalizat: a se opri. Alt inteles: a ramane undeva peste noapte; a se odihni. Poposire, plural poposiri, faptul de a poposi; popas; oprire. Tipul de conjugare al verbului a poposi: eu, ei, ele poposesc, el poposeste, el poposea, sa poposeasca etc. Deci, varianta de la care am pornit discutia, el popasueste, este in afara normei literare. In Bucovina este substantivul feminin popositura, locul unde stau caii, cand se opreste caruta. Apropiat ca sens de popas este neologismul escala, escale: oprire prevazuta in itinerarul unui vapor sau al unui avion pentru aprovizionare, pentru debarcarea sau imbarcarea pasagerilor etc. Localitate de oprire in cursul unei calatorii cu vaporul sau cu avionul. Cu ocazia centenarului scriitorului, pictorului, sculptorului Ion Vlasiu (nascut in 1908), prima sa carte "Am plecat din sat" (1938) a fost editata intr-o editie anastatica. Anastatic, anastatica, adjectiv: care reproduce o tiparitura tragand textul in piatra sau in zinc printr-un procedeu chimic si nu prin fotografiere. Un compus foarte frecvent astaz