Inaintea oricărei reîntâlniri trăieşti emoţia nesiguranţei - oare lucrurile ţi se vor înfătişa în aceeaşi lumină ca şi altădată? În cazul revederii unor companii de dans şi a creaţiilor unor coregrafi îndrăgiţi odinioară, scurtcircuitul între scenă şi sală va mai avea loc sau totul se va desfăşura sub semnul indiferenţei şi al distanţei existente între amintirea caldă de atunci şi răceala impresiei de acum?
Alvin Ailey American Dance Theater a venit pentru a treia oară la noi în ţară, în această toamnă, în cadrul întâlnirilor JTI - compania Japan Tobacco International, care ne-a mai prilejuit şi alte frumoase întrevederi cu companii şi coregrafi de prestigiu ai momentului. Alvin Ailey American Dance Theater a mai prezentat spectacole la Bucureşti în 1974 şi în 1979 şi, de fiecare dată, în titlul cronicilor mele de atunci a intrat şi cuvântul bucurie: "Alvin Ailey şi bucuria dansului" şi, respectiv, "Alvin Ailey ne-a dăruit bucurie curată". Cum avea să fie reîntâlnirea de acum, când compania sărbătoreşte 50 de ani de existenţă printr-un turneu internaţional, dar fără creatorul ei, Alvin Ailey, care a părăsit această lume în 1989, era dificil de apreciat. Pentru noi, esticii europeni, prinşi în vâltoarea evenimentelor de atunci, dispariţia lui s-a petrecut aproape pe nebăgate în seamă. Dar atunci, în 1974, şi mai ales în 1979, când o serie de iubitori ai dansului, dansatori, coregrafi şi critici, am stat non stop alături de companie, la studii, repetiţii şi spectacole, legătura cu acest creator de o mare generozitate şi deschidere şi cu compania lui a fost deosebit de strânsă. Drept martori ai acelor momente de caldă efuziune ne-au rămas două fotografii, astăzi cu valoare de document, care văd prima oară lumina tiparului.
Dar nu era previzibil care urma să fie impactul de acum asupra publicului românesc al acestei trupe americane, cea mai