La inceputul secolului XX, in Romania exista un mare interes pentru Balcani. "Un interes de prim ordin", se spune in declaratia pe care I.I.C. Bratianu o face, la 8 august 1909, ziarului german Neue Freie Presse.

"Nu suntem din punct de vedere geografic un stat balcanic, fiindca tara noastra este situata in nordul Dunarii. Nu suntem moraliceste un stat balcanic, pentru ca noi nu luam parte la nici una din efervescentele si dezordinele care tulbura aproape in permanenta popoarele din Peninsula Balcanica. "

Intr-adevar, micul regat dunarean nu era propriu-zis un stat balcanic. Geografic, Peninsula se oprea la Dunare. Economic si politic, insa, marele fluviu nu putea sa nu fie depasit. Mai ales dupa unirea Dobrogei cu Romania si construirea podului de la Cernavoda. Fara libera circulatie pe Marea Neagra si prin stramtori, comertul tarii noastre ar fi fost sufocat, asa incat apararea Dobrogei presupunea o atenta urmarire a schimbarilor politice si teritoriale din Balcani.

Take Ionescu, intr-un interviu acordat revistei engleze Monthly Review, motiva si altfel interesul romanesc la sud de Dunare. Veacuri intregi, Tarile Romane au fost un refugiu pentru tarile crestine din Peninsula, care si-au pregatit renasterea pe pamant romanesc. Apoi, organizarea vietii crestine din Balcani era, in buna masura, opera romanilor. In aceste conditii, Romania avea un drept moral sa-si spuna cuvantul.

Se mai adauga un aspect. In Peninsula locuiau aromani, o ramura deosebit de vivace a neamului romanesc. In a doua jumatate a veacului al XIX-lea, ei traiau "a doua renastere". O energie care se trezea odata cu a romanilor de pretutindeni si care nu voia si nici nu trebuia sa se piarda. Inca din timpul lui Al. I. Cuza, in 1864, se infiinteaza o scoala la Tarnova, iar din 1865 functioneaza la Bucuresti Institutul Macedo Roman, care pregateste institutori pentru s