Episodul 9
13. Simteam nevoia s-o vad. Cum m-am intors in Bucuresti, am sunat-o. Ne-am intalnit la cafeneaua unde ne vedem de obicei, de care-mi spune ca s-a saturat.
- Mai schimba si tu locul. S-au deschis atatea localuri sic in orasul asta si tie-ti place o paduchelnita in care niciodata nu vine careva din lumea buna.
- Vine lume normala, asta-mi place.
- Ai vazut vreodata pe cineva care sa apara in reviste sau la televizor?
- Eu apar la televizor, am zis indignata.
- Ei, tu! a zis, dar sarea in ochi ca nu stia cum sa pareze. Tu nu contezi, ca sa zic asa.
- Ce vrei sa spui?
- Nu te grabi cu concluziile! Vreau sa zic ca tu esti de-a casei.
Am cerut doua profiteroluri, sunt moarta dupa inghetata, Ilona a strambat din nas, dar n-aveau nimic mai de Doamne ajuta, asa ca a acceptat. Pe urma a inceput sa se joace cu lingurita in inghetata, s-o faca terci, mai mare pacatul.
- Stii, a spus pe neasteptate, n-am putut sa merg in procesul ala cu casa, e prea mult de munca si chiar asa pe degeaba, nu sunt omul.
- Nu-ti face probleme, s-a rezolvat, am linistit-o.
- Ai gasit pe altcineva?
- Da.
- Voiam doar sa stii, nu ca n-as fi miscata de caz, dar...
- Am zis, nu-ti face probleme.
Incercam sa am un ton cat se poate de normal. Am schimbat subiectul.
- Ce face tata?
Intotdeauna o intrebam ce face, se obisnuise, doar la inceput i se parea straniu ca intreb numai de el, i-am explicat ca vorbesc cu mama la telefon de cate ori vreau, dar el e mai tacut, parca ar ascunde ceva, de pilda ca e bolnav si nu vrea sa ne mahnim si-mi raspunde la telefon o data sau de doua ori pe an, daca nu ma duc sa-l vad, nu-i aud vocea. Stii ca ea vorbeste si pentru el.
- Cred ca e bine. Stii cum e, mai tacut, scoti vorba de la el cu clestele. Ma intreb cum s-a inteles cu mama.
- Asta e, ca nu s-a prea
