Calin Popescu Tariceanu se sufoca in suvoiul de pomeni electorale al caror robinet el insusi l-a deschis la ordinul PSD.
Varujan Vosganian, transpirat si pamantiu la fata, tipa acum probabil ca din gura de sarpe sa-l scape NATO de lefurile profesorilor dupa ce de la CCR si CSAT s-a convins ca nu prea are ce astepta.
Partidele politice se iau la intrecere care-i mai inconstient din tara si da mai mult din banul public, care este mai generos cu viitorul buget inca nici macar elaborat.
Si totusi, in mod miraculos, Romania functioneaza, inflatia nu a luat-o razna, cresterea cursului de schimb s-a domolit, cursul de schimb a crescut, dar n-a schimbat prefixul, bancile sunt stabile. Cineva a guvernat si bine, chiar foarte bine, fara stirea si spre marea surpriza a lui Calin Popescu Tariceanu.
Daca situatia de astazi din Romania este stabila in pofida tampeniilor monumentale ale guvernantilor asta se datoreaza unei alte institutii care s-a pus piedica in calea bolovanului - Banca Nationala.
Prin primavara, dupa descalecarea lui Mugur Isarescu la Palatul Victoria, cand i-a tras de urechi pe Tariceanu si Vosganian pentru masurile inflationiste, BNR a inceput sa stranga surubul creditelor, foarte larg pana in acel moment.
Au urmat majorari succesive ale dobanzii de politica monetara, de la 7,5% pana 10,25%. Conditiile de creditare s-au inasprit si ele treptat pana la regulamentul foarte sever care intra acum in vigoare.
Toata lumea, inclusiv multi analisti, se uitau pe-atunci chioras la Mugur Isarescu, care sufoca cresterea economica si mai multe nu.
Dar BNR a facut doar ce n-a facut la timp tocmai Federal Reserve, adica banca centrala a SUA, care, dimpotriva, a tot scazut dobanda de politica monetara favorizand o isterie a creditarii care a pus presiune pe piata imobiliara umfland b
