La Alba Iulia, intr-un apartament din cartierul Cetate, locuieste conf. univ. dr. Horia Ciugudean, unul dintre cei mai importanti specialisti romani in preistorie, profesor la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu si cercetator la Muzeul Unirii. De activitatea sa se leaga descoperiri stiintifice extrem de importante, nu doar pentru istoria Romaniei, ci si pentru toata aceasta parte a Europei, cum ar fi celebrele inele de aur de la Ampoita, gasite in Muntii Apuseni, intr-un tumul si datate in Epoca Bronzului si despre care a vorbit in numarul trecut. Episodul actual ne ofera insa amanunte despre inceputurile savantului, despre parinti si dascali, despre pasiunea pentru arheologie, despre visuri si sperante.
Aiudul este localitatea de care se leaga primele mele amintiri. De acolo a inceput totul. Aici m-am nascut intr-o familie de ardeleni get-beget (mama era din Feleacu, comuna clujeana unde Stefan cel Mare a ctitorit biserica in 1488, iar tata din Micesti de Alba). Aici am copilarit si mi-am facut primele clase, aici am descoperit gustul pentru ceea ce avea sa devina pasiunea vietii mele: arheologia. M-am apropiat instinctiv de aceasta fabuloasa stiinta, fara sa stiu in acel moment ce reprezinta ea; imi amintesc doar ca am simtit o atractie irepresibila pentru cautarea feluritelor vestigii.
Cum se alcatuieste o colectie particulara
Era prin 1966. Aveam 12 ani, eram elev la scoala generala din Aiud, cand aici au inceput sa se construiasca cateva blocuri. Intr-o dimineata, m-am dus pe santierul recent deschis si am inceput sa caut prin gropile viitoarelor fundatii. Atunci am gasit primele mele piese preistorice, fragmente de vase, o unealta de os. Greu a fost pana am pornit, pentru ca, apoi, cum se spune, mi-a intrat morbul in sange. Am pornit sa bat cu piciorul satele din jurul Aiudului si am inceput sa-mi fac o colectie particulara. Am avut
