De aproape un an şi jumătate, o armată de comentatori şi analişti aliniaţi caută să ne convingă de meritele prim-ministrului Tăriceanu cel care a supravieţuit până la final de mandat în ciuda conflictului cu preşedintele Traian Băsescu.

Prea puţin a contat că preţul supravieţuirii a fost trădarea electoratului şi a principiilor liberale, prin subordonarea partidului Brătienilor faţă de PSD. Se părea că ascensiunea lui Tăriceanu nu mai putea fi oprită.

Roata s-a întors însă în ultimele săptămâni şi premierul nu mai pare invincibil. Scandalul iscat de mărirea salariilor profesorilor a scos la iveală nu numai cheltuieli extravagante din banii publici în beneficiul clientelei politice, achiziţii la preţuri nejustificate, licitaţii câştigate ani la rând de o singură firmă, ci şi un dispreţ total faţă de bugetarii de rând. Tăriceanu s-a văzut dintr-odată coborât de pe piedestal, obligat să intre în defensivă şi să taie salariile clientelei. Iar spectacolul penibil al tentativei de diversiune după amânarea şedinţei de CSAT a arătat naţiei un prim-ministru iresponsabil, gata să arunce pe geam securitatea şi demnitatea naţională pentru a-l apăra pe protejatul lui Relu Fenechiu, ministrul Cristian David.

După ciocnirea de marţi dintre preşedinte şi premier, comentatorii s-au grăbit să anunţe eşecul resuscitării Alianţei D.A. O cântărire mai atentă a faptelor ne poate duce la concluzia că tocmai compromiterea lui Tăriceanu este de natură să facă posibilă refacerea acestei alianţe. În fond, premierul este cel care, ascultând de recomandările superiorului său Dinu Patriciu, a distrus Alianţa D.A. şi a împins partidul Brătienilor în braţele PSD; el, împreună cu coteria din jurul său şi al lui Bogdan Olteanu, a dat tonul abandonării principiilor liberale pentru a satisface toate cerinţele domnului Geoană. Tot el este cel care, împreună cu domnii