La ce bun adevărul? Pascal Engel, Richard Rorty Traducere din limba franceză şi postfaţă de Bogdan Ghiu Editura ART, Colecţia „Demonul teoriei“

După faimoasa, prin complicaţie inutilă, întrebare „Ce este adevărul?“ a unui roman care a rămas în istorie pentru că i-a adresat-o lui Iisus Hristos, căutarea umană a adevărului a îmbrăcat forme dintre cele mai variate. Sunt destui care caută şi azi Adevărul, dar se împiedică de ipotezele despre acesta susţinute de adepţii unei postmodernităţi pentru care marele adevăr nu este decât masca unei opresiuni culturale. Cine deţine Puterea deţine şi Adevărul, iată o teorie care poate fi cu greu remontată, mai ales în epoci care se susţin pe manipulare şi pe soluţii de criză. Cum spunea cineva despre americanul de rând: nu crede în ceea ce vede, ci în titlurile ziarelor!

Cartea tradusă de Bogdan Ghiu la ART este rodul unei discuţii pe care doi gânditori contemporani, Pascal Engel şi Richard Rorty, au purtat-o la Sorbona în 2002, la iniţiativa Colegiului de Filosofie. Primul este profesor de filosofie contemporană la Universitatea din Geneva şi editor al revistei Dialectica. Richard Rorty, între timp decedat, este unul dintre cei mai cunoscuţi filosofi contemporani, preocupat de filosofia analitică şi a pragmatismului, discipol al lui Ayer şi Carnap, apologet al lui Heidegger, Foucault şi Derrida.

Pentru Rorty, aşa cum îi sistematizează poziţia chiar Engel, noţiunea de adevăr nu are utilitate explicativă, iar noţiunea realistă tradiţională de adevăr, prin complicatul şi confuzul joc al corespondenţelor dintre enunţurile, judecăţile şi presupoziţiile noastre, este goală de sens. De aceea, tot ceea ce este instituit ca polemică şi controversă între adepţii realismului şi cei ai antirealismului nu are, practic, obiect de dispută. Conceptul de adevăr este gol, adevărul nu poate să constituie o normă a cercetării ştiinţifi